Studiile indica faptul ca aproape jumătate dintre angajatori cred că diploma de studii nu garantează competențe practice. Angajatorii consideră că absolvenții au o pregătire teoretică mai bună decât pregătirea practică.
Un raport al Comisiei pentru implementarea procesului Bologna arată că, deși practica obligatorie este reglementată legal în România (ex: Legea educației, obligația universităților de a asigura un procent minim de locuri de practică în companii vs. intrainstitutional), implementarea ei nu este uniformă. Există disparități între ce predau universitățile și ce se cere pe piața muncii, între competențele teoretice și cele practice.
Alte surse semnalează că studenții percep că materiile universitare includ o componentă practică, dar adesea aceasta nu este suficientă sau nu corespunde cu cerințele reale din firmă. De asemenea, există nemulțumiri legate de modul în care se organizează practica (tutori, sarcini, relevanța activităților).
Studenții percep practica ca fiind adesea rigidă: sarcini repetitive, mai puțin variate, unele activități fără legătură directă cu domeniul lor de studii. Angajatorii, pe de altă parte, vor sublinia constrângerile lor (resurse, timp, protecția muncii etc.) când oferă sarcini practice.
Angajatorii considera că există diferențe semnificative între ce învață studenții la facultate și ce abilități tehnice/soft sunt necesare la locul de muncă. Studenții pot să creadă că sunt bine pregătiți teoretic, dar să simtă că lipsește experiența practică sau mentoratul aplicat suficient.
Studenții spun că nu primesc suficient îndrumare din partea tutorelui sau mentorului din firmă, feedback periodic, sau că nu li se atribuie sarcini care să le permită dezvoltare. Angajatorii ar putea să recunoască că nu au întotdeauna personal calificat sau timp să ofere o supervizare amănunțită.
Firmele mai mici sau cu resurse mai limitate, este posibil să nu aibă echipamente moderne sau suficiente, ceea ce poate limita experiența practicanților. Studenții pot percepe aceste limitări ca un obstacol în dezvoltarea competențelor practice.
Este probabil ca studenții să revendice mai multă recunoaștere pentru munca depusă în practică, eventual remunerație sau alte beneficii. Angajatorii pot considera practica mai mult ca un schimb: studenții contribuie, dar firma nu își permite întotdeauna să ofere compensare, mai ales dacă practica este regăționată ca neplătită.